Vineri, 2 februarie 2024, creștinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului sau Aducerea la Templu a Pruncului Iisus Hristos. Este una din cele mai vechi și deopotrivă importante sărbători întrucât pe lângă faptul că Iisus a fost adus la Biserică la exact 40 de zile de la nașterea sa, conform obiceiului de atunci, rămas pînă în zilele noastre, a și fost recunoscut drept Mesia de Dreptul Simeon și Proorocița Ana.
Potrivit ritualului stabilit de legea veche, Iisus a fost adus de Dreptul Iosif și Fecioara Maria la Templul din Ierusalim pentru a-l închina lui Dumnezeu şi pentru a aduce jertfa cerută de lege, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Jertfa însemna recunoștința față de Dumnezeul care a scos pe evrei, poporul său ales, din robia egipteană.
Sărbătoarea de astăzi mai poate fi privită și din perspectiva unui Iisus -om, întâmpinat în Templu de doi oameni, dintre care Dreptul Simeon ar fi avut vreo 300 de ani ca vârstă. Și el, și Proorocița Ana au trăit anume pentru a se convinge că Dumnezeu își ține făgăduiala și trimite oamenilor pe Mântuitorul, pe Mesia. În sfârșit, când l-au primit pe Iisus în Templu, amândoi au avut Epifania că el este Mesia cel mult așteptat. Dreptul Simeon a rostit atunci: ”Acum eliberează pe robul Tău Stăpâne, în pace, că văzură ochii mei mântuirea ta”. Mărturisindu-l pe Mesia și primind dezlegarea din cele lumești, Simeon și Ana sunt prăznuiți la data de 3 februarie, ca sfinți ce au trăit întru ascultare de Dumnezeu, întru nădejdea mântuirii și întru credința în răsplata vieții veșnice.
*Stretenia sau Ziua Ursului și Ziua Boului
În credința populară, Întâmpinarea Domnului este supranumită stretenia. Cuvântul își are originea în limba slavă veche și înseamnă „întâlnire” sau „întâmpinare”.
I se mai spune și Ziua Ursului, dar oamenii nu au voie să-i rostească numele și i se lăsa prin pădure o bucată de carne de vițel sau miere de albine, în semn de respect. Sărbătoarea este considerată începutul anului pomicol și viticol, vestitoarea primăverii – dacă vremea e închisă, rece – sau că iarna mai zăbovește în următoarele 40 de zile, dacă e frumos și ursul își vede umbra.
În această zi se sfințește agheasma ce se folosește pentru stropirea întru vindecarea vitelor și pentru bogăția cîmpului. Oamenii obișnuiau să dea de pomană, pentru a fi sănătoși în an.
Este și sărbătoarea dedicată Boului, un animal prețuit de țăranul român din vechime fiindcă îl ajuta la muncă, în traiul de zi cu zi, însemna o gospodărie prosperă. Obiceiul era ca în ziua de 2 februarie gospodarii să le dea fânul cu brațele, nu cu furca, vițeii erau lăsați să sugă lapte pe saturate, crezîndu-se că astfel animalele din gospodărie vor fi sănătoase și spornice la muncă pe tot parcursul anului. Comportamentul boului în această zi era considerat un semn pentru evoluția meteorologică în acel an: dacă boul se adăpa din apa rămasă în urma lui se considera ca va fi un an îmbelșugat, iar dacă bea din apa streșinii era considerat un an bun pentru oi și albine.
P.D.
