*interviu cu prof. Maria ANDRICI, director al Școlii Gimnaziale Tămășeni
– Acest an școlar este unul deosebit pentru școala Tămășeni, dacă ne referim doar la cele două distincții primite. Doamnă director Maria Andrici, v-ați calificat în finala regiunii Est la secțiunea antreprenoriat în competiția ”Directorii Anului” organizată de Asociația pentru Valori în Educație (AVE) și ați primit Ordinul ”Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor din partea Instituției Prezidențiale la ceremonia din 5 octombrie, de Ziua Educației. Care a fost drumul până aici?
– Sunt directorul școlii de trei ani, mai exact din 4 aprilie 2022, după concursul de la finele anului 2021. Mi-am dorit să conduc această școală întrucât eu m-am născut aici, am învățat aici, iar după absolvirea Facultății de Teologie Didactică Romano-Catolică București – am fost prima serie, am venit acasă și sunt în școală de 30 de ani. Cunosc foarte bine comunitatea, fiecare copil, fiecare familie în parte, cunosc potențialul fiecărui copil și mi-am dorit să fac ceva pentru comunitate. De aceea am participat la concurs, am obținut funcția de director și primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i întreb pe copii și pe părinți ce-și doresc. Așa am descoperit cum să transform o școală rece, cu pereții albi, fără prea multe activități, într-o instituție unde elevii și cadrele didactice să vină cu drag, unde să existe un mediu curat și sigur, unde părinții să colaboreze ca un real partener. Părinții și-au dorit foarte mult să deschid porțile școlii, eram și după pandemie, iar ei doreau să știe ce se întâmplă în școală, să se implice și să fie aproape de noi, iar pentru copiii lor voiau mai multe activități extrașcolare, fiindcă din astfel de activități pot învăța foarte mult. Așadar, am ținut cont de dorințele partenerilor educaționali și am colaborat cu aceștia pentru a realiza împreună ceea ce ne dorim.
Primul proiect realizat a fost să colorăm holurile școlii, sub forma unui concurs de pictură pe pânză. Practic, cu fiecare activitate derulată împreună cu elevii, relațiile noastre s-au închegat și-mi amintesc de faptul că un rol important în consolidarea legăturilor l-a avut și cazul unei fetițe, bolnave de leucemie, pentru care am adunat o bună parte din banii necesari operației în Italia. Banii i-am strâns în urma unei licitații pe internet a tablourilor pictate de copii, iar fetița acum este bine, a trecut peste ce a fost mai greu și totul este ca o minune pentru noi.
Pe urmă, sponsorii au început să vină alături de noi. Un fost elev al școlii a cumpărat o tablă interactivă, fiindcă a fost dorința lui să doneze ceva ce el nu a avut când a fost elev și, în plus, a dotat laboratorul de biologie cu material didactic, sala devenind centrul atracției pentru elevi.
Odată cu această sponzorizare a apărut problema juridică, așa încât am fost nevoită să înființez asociația părinților, care după vreo 8 luni a fost înregistrată la instanță și am rezolvat chestiunea sponsorilor, care au fost din ce în ce mai mulți. Numai în ultimul an am avut sponsorizări de 45.000 euro, aproape cât bugetul școlii.
– O sumă importantă…
– Bineînțeles că toți banii ăștia, în urma discuției cu părinții, fiindcă mi-am propus să fiu foarte transparentă, am reușit ca în fosta bibliotecă a școlii – nefuncțională, fiindcă nu avem post de bibliotecar – să amenajez un spațiu unde copiii să se relaxeze, să citească și am transformat-o în Centru de documentare informațională, cu tablă interactivă, internet, cărți.
– Așadar, implicarea dvs. în atragerea fondurilor pentru școală v-a adus recunoașterea din partea AVE.
– Da, dar e doar un aspect. În primul an de directorat m-am înscris în Academia de leadership din cadrul AVE, fiindcă eu nu prea cunoșteam ce presupune funcția de director, în mod real. Și m-au învățat, între altele, cât de importantă este comunicarea. Este cheia! Am învățat să ascult oamenii, dacă cineva vine cu o problemă, las omul să-și spună tot of-ul, apoi căutăm soluții împreună.
Tot acolo am avut parte de un mentor din zona business, care m-a îndrumat spre succes. Aveam întâlniri o data la două săptămâni, doamna era din domeniul IT, Simona Pavelescu o cheamă, și ea în primul rând mă asculta. Niciodată nu mi-a reproșat ceva sau să-mi spună că nu am făcut bine, ci venea cu ceva pozitiv și mi-a dat încredere, în sensul că indiferent dacă sunt de la țară, dacă sunt la început de drum, eu pot. Și așa am depășit toate obstacolele. Nu a fost ușor, a trebuit să lupt cu mentalitatea colegilor care erau într-o inerție profesională.
Am mai învățat, la cursul leadership, cât de importantă este reclama și așa m-am deprins să postez tot ce fac, fiindcă părinții, colegii, comunitatea trebuie să cunoască ce se întâmplă în școala noastră. Și așa multă lume a venit spre școală, inclusiv sponsorii au venit către noi și am ajuns să rezolvăm foarte multe chestiuni în școală.
– Această atitudine a avut vreun efect și asupra rezultatelor școlare?
– Sigur că da! Faptul că am fost mai aproape de copii, că am mers prin clase și i-am întrebat ce-și doresc pentru școală, că le-am explicat clar, fără promisiuni deșarte, că anul acesta, de pildă, atât pot să fac – să vă dotez sala de sport și m-am ținut de cuvânt, i-a stimulat și pe ei să se implice, mai ales că le-am spus că am așteptări de la ei. De la un an la altul s-a văzut progresul. Anul trecut am avut 13 copii din 126 care au terminat gimnaziul cu 10 pe linie, față de 6 acum trei ani. I-am și răsplătit, împreună cu primăria, cu aleșii locali, așa încât să păstrăm viu interesul copiilor pentru performanță.
La evaluarea națională, anul trecut, de pildă, la simulare era 45% promovabilitatea la matematică, iar apoi, cu sprijinul doamnei profesor titular Loredana Bârlescu, s-au făcut ore remediale și elevii au reușit o promovabilitate de 76%! La fel și la română, unde doamnele profesor au susținut ore de pregătire și de la peste 60% la simulare, s-a ajuns la peste 80% la examen. Anul trecut am avut o singură clasă de a VIII-a, pregătită de prof. Bianca Mantale, iar acum avem două clase, iar a doua profesoară este Iulia Mihăică.
– Revenim la distincția primită, de Directorul Anului la antreprenoriat, cum ați intrat în competiție?
– Am fost nominalizată în cadrul Academiei de leadership și, deși inițial nu am vrut, în idea că sunt mult mai multe școli din România care au rezultate și multe proiecte, în cele din urmă am aceptat, și la insistențele sponsorei mele Simona. Mi-am depus dosarul, am scris povestea școlii și în cele din urmă mi-au confirmat calificarea la faza finală regională în domeniul antreprenoriatului. Lucrul acesta l-au auzit și cei din conducerea Inspectoratului Școlar Neamț și în luna august am fost felicitată de domnul inspector școlar general Liviu Ciocoiu, iar mai apoi, fără să știu unde, a trimis propunere la Instituția Prezidențială și așa am primit distincția Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor de Ziua Educației, la Palatul Cotroceni. Acest ordin a fost acordat școlii noastre inclusiv pentru rezultatele din ultimii 3 ani la olimpiadele școlare, la examenele naționale, pentru proiectele europene pe care le derulăm, și cu primăria, cum ar fi reabilitarea școlii, dotarea laboratorului de informatică, amenajarea terenului de sport, reabilitarea grădiniței. Nu mai spun că, din sponzorizări, în ultimul an, am făcut grădiniță cu program prelungit. Nu era în comunitate și părinții, lucrând, își duceau copiii la Roman, iar soluția a făcut ca toți cei 40 de copii din comună să rămână aici.
Acum, când mă uit în urmă la această poveste reală, a fost o surpriză pentru mine să fiu premiată de președintele României. Apreciez faptul că am fost remarcați, noi, ca școală, este o dovadă că performanță se poate face și în mediul rural, iar dacă la licee ajung copii foarte buni, asta se datorează școlii primare și gimnaziale absolvite. La noi, anul trecut, din 21 de copii, doar 4 au mers la școli profesionale, restul fiind admiși la licee.
– Ce alte proiecte derulați anul acesta școlar?
– Ne-am înscris de anul trecut și continuăm și anul acesta un program national intitulat ”Școala Încrederii”, manageriat de un grup de oameni din mediul școlar, din business și din alte domenii de la Cluj, pentru dezvoltarea abilităților de gestionare a tuturor situațiilor ce apar într-o școală, prin cursuri gratuite pentru profesori, elevi și părinți.
Avem festival de datini și obiceiuri ”Colind, colind cu dor” la care participă ansambluri și mici artiști din județele Bacău, Iași și Neamț.
Avem un parteneriat cu biserica și derulăm foarte multe activități: festivalul toamnei, sărbătoarea sfinților, acțiuni umanitare pentru vârstnicii din comunitate, excursii și multe altele.
Ce-mi mai doresc eu foarte mult este și să reamenajez acest spațiu verde din fața școlii, clădirea nu prea se vede din cauza copacilor și voi realiza o grădină senzorială unde elevii să învețe despre natură, să deprindă anumite abilități, să se țină ore în aer liber.
Nu în ultimul rând, anul acesta vreau să demarăm construirea unei săli de sport, în zona terenului unde tinerii joacă fotbal. Este un alt proiect de suflet și îmi doresc ca împreună cu primăria să putem accesa fonduri europene pentru realizarea investiției.
Se derulează și programul prin PNRR, iar până la sfârșitul lunii ianuarie vom primi mobilierul.
Cristina LUPAȘCU
